cautarea

exista calatorii care nu se termina niciodata: pas dupa pas dupa pas, insetati, mai departe, cu talpile insangerate, cu pumnii stransi si ochii larg deschisi ca sa prindem toata lumina si tot intunericul.

ne ducem spre locul de unde vin lumina si intunericul ca sa cladim orase imaginare, cu caldaramuri incinse si acoperisuri ca niste coroane de copaci, ne ducem sa plantam seminte de trandafiri salbatici si de ierburi salbatice, si de iubiri aduse de vanturi salbatice. ne ducem sa ne plantam.

 

 

un oras din care, in noapte, tasnesc sagetile varfurilor catedralelor. tasnesc drept spre cer si il ajung. vad strazi largi, case cu ferestre imense, flori roz, valuri verzi. vad statui rasucite, cioplite in piatra, scaldate in ploi interminabile si arse de un soare ucigator.

peste catva timp, nu stiu unde voi fi, cum sufar mereu de obsesia zborurilor, a locurilor nevazute, a oamenilor necunoscuti care mi-au ramas de iubit. il tin strans in brate pe r.si ma gandesc la toti cei care mi-au ramas de iubit.

aud noaptea, ca o pendula stricata. e zgomotul fabricii de paine din apropiere. aud miorlaitul motanului nemangaiat, scrasnetul betonului, cuvintele nepronuntate ale maica-mii, vocea lui tata, la telefon: ,,tata, viata e o lupta plina de esecuri…” asa?! nu stiam. aud cum se zvarcoleste r.in carapace. r. ar fi trebuit sa fie rac, cu eterna lui fuga spre locuri intunecoase, maloase, in care sa te ascunzi pana nu mai poti. fiecare are un ,,mal” al lui.

e ingrozitor sa simti ca n-ai iubit destul.

orasul imaginar ma cheama cu o voce de iubit neiubit.

nu exista nimic gratis. totul se plateste cumva, legea echilibrului in natura. azi noapte am vorbit cu r. si i-am spus asta. a facut o pauza mare, ca si cum i-ar fi fost greu sa accepte. c’est a prendre, ou a laisser. vorbim de iesirea din copilarie, de crestere. cand cresti, trebuie sa admiti ca totul se plateste, chiar cel mai marunt moment de fericire, ca nimic nu e nimic si nimic nu e doar ceea ce pare. 

necesitatea de libertate. nu ,,dorinta”, ci necesitate. nevoia de libertate, interioara si exterioara…deci nu mai sint ,,angajata” cuiva si nici ,,femeia” cuiva. trebuia sa se intample… simteam, cum simti ca-ti sint zilele numarate… simteam ca se apropie ceva care ma va pune in situatia extrema de a deveni libera. imi amintesc de fiecare zi in care, in birouri, ma sufocam, si imi amintesc de fiecare moment in care, intr-o relatie, ma revoltam contra dependentei de celalalt.